Untamed Skin, un interviu cu laureatii International Fashion Showcase – “In Romania,...

Untamed Skin, un interviu cu laureatii International Fashion Showcase – “In Romania, interesul pentru munca ta apare dupa validarea internationala”

Nu stiu daca povestile cu invingatori au un setup anume. Cea de azi, ar putea avea la mijloc insa, un cadru alb, al unei galerii urbane, un apus sfasietor de martie si un aer fresh, fara patetisme locale. Ingrosand tusa crochiului de mai sus, InstaGlam a stat de vorba, in galeria Galateca, cu cei trei artisti romani premiati anul acesta la International Fashion Showcase pentru proiectul “Untamed Skin (The Romanian Blouse)” – Alexandra Abraham, Victoria Tonu si Alexandru Nimurad. Pentru prima data in formula completa intr-un interviu. Un interviu care vibreaza la toate semnele de punctuatie – arta contemporana, in Romania? Obiectul de designer, un pariu castigat! Increderea in sine… un joc cu suma nula, intr-o societate care te vede doar cand ai laurii pe crestet. Laurii internationali?!

11054528_596285740508408_2574847289797264876_n

*** “Untamed Skin (The Romanian Blouse)” este un proiect initiat de Galateca in colaborare cu ICR, la care curatorul galeriei Galateca, Roxana Gibescu, a fost premiata cu “Special Mention” la London Fashion Week, expozitia proiectului primind premiul “Special Mention” in sectiunea “Best Showcase”.

Instaglam: Ca sa incepem cu inceputul – cum vi s-a parut International Fashion Showcase? Intreaga experienta.
Alexandru Nimurad: Contactul cu oamenii din mediul respectiv a fost cea mai interesanta chestie. Iti poti da usor seama, daca zic oamenii de la Vogue sau criticii care conteaza in arta contemporana…Toti cei care fac lucrurile sa se miste in moda internationala. Si contactul cu designerii a fost foarte interesant. Sa ii auzi, sa vezi ca sunt aceleasi probleme de care se lovesc si ei…

I: E reconfortant intr-o oarecare masura sa vezi ca si ei se confrunta cu aceleasi probleme?
A.N:  Ne-am mai relaxat oricum. Macar putin. La noi sistemul are foarte multe probleme. De fapt, sistemul nu exista, abia se naste. De aceea, problemele designerilor romani sunt doar asemanatoare, dar un pic mai mari.
V.T : Cred ca partea cea mai draguta pentru noi a fost faptul ca am avut parte de un feedback de la oameni importanti si specializati, un feedback real. Si am simtit ca ne-au inteles, ca au fost atenti la detaliile pe care am insistat si noi, la finisaje, la concept, la povestea in sine, la povestea din spatele ideii. Si au fost pareri diferite pana sa vina juriul sa vada expozitia.
A.N:  A fost foarte interesant ca la vernisaj, care a fost dupa jurizare, am avut ocazia sa auzim aceste pareri diverse. Este o experienta fantastica intalnirea cu specialistii. Apoi poti sa pui in balanta acest lucru cu descurajarile primite la biroul ICR din Bucuresti. Cred totusi ca la mijloc sunt si probleme pe care noi nu le stim si nu stiu daca are rost sa intram in discutii. In general, asa se intampla in Romania si interesul apare dupa ce se primesc validarile internationale. Pana la urma, lucrurile nu se schimba atunci cand iesi din tara – esti acelasi om, faci aceleasi lucruri. Poate te perfectionezi de la an la an si iti imbunatatesti tehnica, dar interesul aici pentru tine, pentru designul romanesc apare dupa confirmarea externa. E interesant de stiut daca este o problema legata de nesiguranta lor? Au nevoie de validarea unor oameni mai avizati?
V.T:  Eu am senzatia ca lor le este frica de nou. Daca iesi din zona de confort si de siguranta, se sperie. Ei nu au crezut in noi. Desi anuntam ca proiectul nostru va fi din zona traditionala sau un mix de traditional cu modern, ei se asteptau la aceleasi broderii, tesaturi, la aceleasi imagini, culori, la o reproducere a acelorasi piese deja facute. Credeau ca mergem pe acelasi drum deja batut.
A.N:  Este ciudat, pentru ca designul este un domeniu atat de complex, incat poti sa inventezi roata de cate ori poti. Altfel, nu vorbim despre design.

5

I:  Cum va explicati fascinatia strainilor pentru ia romaneasca?
A.N:  Tocmai acesta este marele secret, pentru ca asta le lipseste lor. Exista o intreaga traditie, o intreaga mitologie in spatele acestui vesmant. Si toate sunt atat de ofertante. Ei inteleg foarte bine ce este acela un concept, ce inseamna sursa de inspiratie.
V.T:  Noi am fost si la un seminar cu doi curatori de la Victoria and Albert Museum in care tema era exact aceasta: hai sa ne intoarcem la traditii, hai sa ne intoarcem la arhetipuri si sa le includem din nou in moda. Ei s-au dus atat de departe pe drumul acesta al tehnologiei – au si toate mijloacele la dispozitie. Noi nu putem face asa materiale si de aceea poate ei sunt cumva dusi de valul acesta al “noului”. Ne-au si spus in timpul seminarului “Romania este aici, poate vorbim putin despre ce au facut ei”. Asta le-a placut, ca ne-am intors la esenta.
A.N:  Si faptul ca am facut niste produse cu design contemporan in care se simte clar ca sunt inradacinate in zona autentica. Se vede ca sunt incarcate de continut, nu sunt niste forme fara fond.

I: Ce detalii credeti ca fac ia atat de deosebita? Cum o simtiti voi ca piesa vestimentara?
A.N:  Pentru mine, ia este strans legata de viata in natura. La acest lucru m-am gandit cand am conceput si hainele. Ea este ca un sarcofag pe care sunt inscriptionate diverse simboluri care spun multe despre persoana care o poarta. Ea exprima statutul, dar este mai mult de-atat. O amuleta protectoare. Toata arhitectura ei este personalizata in functie de evenimentul la care era purtata. Mi se pare fantastic. Si ceea ce este si mai frumos – mai exista elemente comune cu tarile din zona noastra culturala, dar nimic nu se compara cu ia la mitologie si simbol. Ceva atat de aproape de piele, de om si de viata lui, nu exista.
V.T:  Este curios ca este o singura bluza. Nu sunt trei tipuri de vesminte sau 3 piese… nu, este una singura. O bluza decorata cu hieroglife. Am ramas fascinata in timpul documentarii proiectului nostru de cate se ascund in spatele simbolurilor de pe ie. Mi-era si rusine ca nu stiam aceste lucruri frumoase. In afara de valoarea ei estetica, este ansamblul sau cel care fascineaza. Nu stim cat de mult conta lungimea iei, a manecilor, nu stim de ce se cosea cu anumite culori si cand, ce inseamna broderia in cruce…
A.N:  Exista, spre exemplu, ia de moasa, care avea manecile lungi de 2 metri si era folosita intr-un fel de ritual. Cu ea se invelea de 7 ori copilul nou nascut, ca sa fie protejat de 7 necazuri. Era un numar magic, atat de ritualic si atat de puternic. Ia de inmormantare are tot 2 m lungime.
Alexandra Abraham:  Mai sunt simbolurile brodate pe interiorul iei, in semn de protectie. De pilda, cerbul era simbolul renasterii.
A.N:  Iile pe care le purtau barbatii plecati la razboi aveau cusute de mame pe interior, in dreptul pieptului, simboluri care sa-i apere si sa-i aduca inapoi nevatamati. Sunt lucruri pe care nu le gasesti nici in carti sau la muzeu.

8

I: Cine v-a ajutat in documentare sau unde ati facut documentarea?
A.N:  Cea mai interesanta a fost intalnirea cu Iulia Gorneanu, care este ca un La Russe al traditiilor autentice romanesti pe cale de disparitie. Ea colinda tara si afla lucruri rare, sta de vorba cu batrani, salveaza porturi populare.

I: In trecut a fost Regina Maria, cea care a scos la lumina ia si a purtat-o in saloanele internationale. Ce ii lipseste unui personaj contemporan sa aiba aura si alura ei ca sa poata revitaliza ia, ca imagine world wide?
A.N:  Pe Regina Maria am folosit-o ca sursa de inspiratie pentru proiectul nostru. Important este sa poti sa imbogatesti, sa dai viata unei haine, sa o pui in valoare. Asta era special la Regina Maria.
V.T:  Putem sa o numim iarasi pe Iulia? Ea reuseste intr-un mod superb si profund personal sa poarte lucruri foarte vechi – ii, catrinte, salbe, pe care le combina cu piese ale designerilor romani contemporani. Diferenta dintre ea si restul lumii este ca stie ce poarta, intelege ce poarta si asa hainele nu mai par straine de ea, devine un personaj, o aparitie.
A.N:  Si sa fii firesc si natural. Doar asa obiectele vestimentare te imbraca in adevaratul sens al cuvantului.

I: Care sunt in opinia voastra sursele de inspiratie romanesti neexploatate inca?
A.N:  Sunt multe. Eu as merge catre zona cantecelor si a doinelor populare. Ele sunt pline de sens si faptul ca nu sunt transmise decat prin viu grai, le face si mai pretioase, mai speciale. Au multa poveste. Este pacat ca exista doar cateva initiative care isi propun sa le protejeze. E clar ca se vor pierde daca nu se intampla ceva rapid.
V.T:  Zona spirituala asociata cetatilor dacice, cum este Sarmisegetuza. Sau culturile vechi – Cucuteni, de exemplu. Lucruri cu o puternica incarcatura energetica. Si nu sunt exploatate deloc sau cel putin asa simt eu.

Drained heart

I: Cat de greu va este voua ca artisti contemporani sa credeti in ceea ce faceti in absenta unui sprijin institutionaliazat?
A.N:  E greu foarte des.
A.A:  Cumva, daca tu insuti crezi in ceea ce faci, ok, apar intrebarile sau dubiile, dar cumva Universul va aduce spre tine acei oameni care te vor intelege si proiecte care ti se vor potrivi. Atunci abia ai confirmarea ca totul este bine, ca ai simtit corect. Ai vrea de fiecare data sa nu mai simti nevoia unor confirmari, sa iti spui asta e drumul si gata.
A.N:  Te astepti uneori sa gasesti sprijin in oamenii apropiati, cei cu care lucrezi si poti avea surpriza sa descoperi ca si acolo vei avea o piedica.
A.A:  Inclusiv partea de media. Nimeni nu te intreaba ce faci sau de ce faci ce faci… Eu m-am lovit de foarte multe refuzuri in ultimii 3 ani. E o stare de ignoranta persistenta.

I: Unde va gasiti suportul? Doar in arta voastra? Va este suficient?
A.N:   Trebuie sa fii sincer cu tine insuti si daca vrei sa faci ceva si acel lucru este conform cu sufletul tau, vei reusi.
A.A:  Universul compenseaza. Vine acum un refuz, dupa aceea o recompensa. Trebuie sa inveti acest joc.
A.N:  Si incearca sa iti duci arta cat mai departe. Noi am obtinut aprecieri de la reviste mari, care atarna greu ca valoare. Asta te incarca, te motiveaza.
V.T:  De exemplu noi am pus atat de mult suflet in acest proiect si am facut totul exact asa cum trebuie, incat simt ca nu se putea mai mult. Am fost intr-adevar demoralizati de reactiile de inceput, dar stiam ca mai mult de atat nu se putea face. Am lucrat atat de atent incat am zis “ok, asta este”, iar confirmarile au venit mai tarziu. Dar noi am fost linistiti. S-a muncit mult si a fost un proiect solicitant.

I: Cat v-a luat pregatirea proiectului “Untamed Skin”? Cu tot cu documentare?
A.N:  In octombrie am primit invitatia de la Londra si cumva s-a potrivit – exact ce spunea Alexandra vis-a-vis de Univers. Eu cu Vika doream sa facem o colectie de bijuterii chiar inainte sa primim acest proiect pentru International Fashion Showcase.
V.T:  Am avut 4 luni sa-l pregatim: pentru research, executia hainelor, a bijuteriilor, intregul setup, manechine, pupitre, lumini – totul a fost facut de noi, in house.

I: Ce designeri internationali apreciati? Pentru cum au evoluat sau pentru ce au reusit sa schimbe?
A.N:  Pentru ce a reusit sa schimbe…hmm… Rick Owens. Iar pe bijuterie Bjorg, un brand norvegian. Ei au fost printre primii care au introdus un val de nou in bijuteria contemporana.
V.T:  Da, da… Owens clar.
A.A:  Hussein Chalayan. El a experimentat in continuu, dar a avut si colectii de pret-a-porter pe care le-a dus la bun sfarsit. Mi se pare foarte dificil sa pastrezi un echilibru intre cele doua – latura artistica si cea comerciala.

Melted heart2

I: Care este linia de demarcatie intre un produs de designer si un produs comercial? Cand un produs cu un concept aparte devine mass market?
A.A:  In momentul in care renunti la complexitatea lui, la densitatea detaliilor care il fac special. Un produs cu multe cusaturi, cute si pliuri nu poate fi mass market.
A.N:   Teoretic poti, dar ar fi costisitor. Total necomercial.
A.A:  Si apoi produsele comerciale sunt mult mai frivole. De exemplu, mie mi se spune – se vede ca tu faci tiparele. Pentru ca te pui acolo cu totul, se simte, lumea empatizeaza.
A.N:  Tot ce este mass market vinde o reteta. Un stil de viata, in care inputul personal este diluat. Acum trebuie sa fii cool si sportiv, dar sezonul urmator ce-ar fi sa fii un pic mai office?

I: Cum se vad tendintele din zona voastra? Adica afirmatiile de genul “se poarta marsala si rochia pana la genunchi”?
A.N:  Mass marketul este o afacere si trebuie sa corespunda unui stil de viata. Inevitabil, se urmeaza niste directii stuidiate de sociologi, antropologi, psihologi, blah-blah-blah, adica nu intamplator apare rochia pana la genunchi. Modul in care merge o societate se reflecta in aceste tendinte. Altfel, pentru mine conteaza mai mult sa stii cine esti si sa ramai tu insuti in orice haine ai purta.

I: Voi urmariti tendintele sau va conformati lor?
V.T:  Eu pe partea de bijuterie, nu. Sunt cumva la zi, urmaresc reviste, panouri de Pinterest si bloguri, dar mai mult nu. Aud des intrebarea “care sunt trendurile pe anul acesta? Ce se poarta?”. Raspunsul meu este intotdeauna sincer “nu stiu”. Fac ceea ce simt si ce ma reprezinta. Si cred ca directia “less is more” cu care eu ma identific este cumva binevenita in lumea noastra in care este o abundenta de orice. In proiectul “Untamed Skin” am iesit din zona mea de confort.
A.N:  Nici eu nu sunt fixat pe ce scrie la manual. Plus ca nu cred ca sunt foarte multi oameni avizati care sa spuna cu exactitate ca stiu ei ce e la moda. Traiectoria momentului o observ insa, mi se pare important sa o cunosc. Ea nu vine neaparat din vestimentatie, ci din intreaga zona artistica.
A.A:  Eu am inceput sa le urmaresc de cand m-am angajat. Si a fost destul de interesant pentru mine sa parcurg diverse reviste la inceput de sezon.
A.N: Nu revistele sunt locul in care se intampla lucrurile. Ele doar consemneaza si popularizeaza o stare. Din fericire, sunt o multime de site-uri din care te poti pune la curent cu avangarda si cu ce se va intampla in urmatorii 3- 4 ani.

14062_902259139818494_4253015816290735181_n
Foto credit: Razvan Danaila

I: Ce este subestimat in arta si bijuteria contemporana romaneasca?

V.T:  Cred ca sunt subestimate timpul petrecut pentru a crea obiectul respectiv si ideea din sptele sau, conceptul. Eu cel putin atunci cand este vorba sa-mi stabilesc pretul produselor, sau o estimare, nici nu le mai pun. Pun materialele, mana de lucru, consumabile si cam atat. Daca mai pui si ideea si designul, nu mai intelege lumea pretul. Si acestea din urma sunt cele mai scumpe, cele mai valoroase. Din pacate, doar in afara poti sa indraznesti sa te valorifici. Aici esti nevoit sa tai mereu din pret.
A.N:  Daca vrei sa vinzi. Daca vrei sa le pastrezi acasa, atunci poti sa le pui. La noi sunt subestimate si pregatirea, specializarea si research-ul. Si acest lucru se vede in produsul finat. Acestea sunt procese esentiale. Si tehnica, iarasi, mi se pare foarte importanta. Daca nu o stapanesti sau daca nu stii ce sa ceri, in cazul in care esti antreprenor, se va vedea.
V.T:  Sunt o multime de artisti sau designeri care au facut un curs de cateva saptamani si cu care apoi intri cumva in competitie si nu este cel mai fair. Tu nu ai niciun avantaj practic in fata lor, nu conteaza daca ai facut 6 ani de scoala… Cand noi ne apucam sa creem ceva nou, stim de la scoala ce presupune acest lucru – luni intregi de research, mape pline de detalii, board-uri de inspiratie – adica este un proces indelungat, complex. Si in standul de langa tine, vine cineva cu o colectie inspirata de nori sau de primavara… Nu se mai discerne efortul si pregatirea. La noi lipseste conceptul, slefuirea, munca din spate. Avem o idee, gen “lumea urbana”, hai sa fac o colectie pe tema asta si atat.
A.N:  A…e urbana, punem niste triunghiuri si that’s it!
A.A:  E subestimata munca artistului. Oamenii au impresia ca produsul de designer ar trebui sa fie la fel de ieftin precum cele din magazine. Si mai este subestimat conceptul. M-am tot lovit de acest lucru, in speta de prima parte. De ce BCB Max Azria are hamuri de 600 de lei si eu am de 1500? Sa ne intrebam care este pretul prototipului BCB Max Azria si apoi sa comparam. Sa ne intrebam cate piese vinde BCB Max Azria si in cate tari, in cate zeci de magazine… Ce putere de productie si ce echipa de marketing…
A.N:  Si eu am fost intrebat la modul “la H&M sunt mai ieftine camasile, nu poti sa-mi faci o reducere?” Cum sa ma compar cu un retailer ca H&M care produce sute de mii de piese pe sezon. Eu nu pot pune in pret decat manopera si materialul. Nu pot pune procesul creativ. Sau tiparul, pe care eu il fac si dureaza destul de mult sa scoti un tipar, sa fie cat mai simple cusaturile. Ar creste prea mult pretul.
V.T:  Spre exemplu, in Anglia exista un pret pentru ora de lucru. In bijuterie nu mai stiu cat era, undeva la minim 15 lire pe ora. Fara materiale. Daca eu imi pun aici 100 lei pe ora de lucru… atat ar trebui sa fie o piesa finala. Un pret cat de cat vandabil.
A.A:  Este un proces indelungat de educatie. Sa inveti sa vezi, sa faci diferenta…
A.N:  Ce inseamna unicat, ce inseamna serie limitata, ce inseamna material natural, ce presupune tehnologia din spatele produsului.
V.T:  Adevarul este ca oricat de frumos l-ai ambala, oricat de minunat este conceptul tau, daca nu exista putere de cumparare… tot degeaba. Pentru ca mie imi plac mult designerii de la noi, in mare parte imi plac obiectele lor, dar nu mi le permit. Le apreciez, le inteleg, dar nu le pot cumpara.

20516_902258366485238_2383718232301802736_n
Foto Credit: Razvan Danaila

 

I: Ce designeri romani va plac?
V.T:  Pe Alex il stiu de ceva timp si imi doream sa lucrez cu el. It’s a dream come true. Si pe Alexandra o urmaream de ceva timp. Ar mai fi Lucian Broscatean, Noon, Carla Szabo… sunt multi oameni talentati. Imaculatura, Ioana Ciolacu, Zarug.
A.A:   Mai nou imi place Studio Cabal. Traskin.
A.N:  Alina Dragomir (Trashkin). Mai erau dou tipe din Cluj, M12 se numea brandul. Faceau lucruri foarte faine. Sunt multi oameni creativi in Romania si se vede acest lucru. Lucian Rusu iarasi.

I: Si design de interior?
A.N:  Imi place Corvin Cristian, cel care a facut Papiota, Energiea si Lacrimi si Sfinti… si multe spatii urbane. Jumatate din Bucurestiul popular…
V.T:   Si din Cluj… Imi place mult aceasta tendinta. A spatiilor cu personalitate. Oriunde iesi in oras se simte diferenta in design.

I: Spuneti-mi doua locuri design wise din Bucuresti.
A.N: Energia si Origo. Si ar mai fi La Farine si Lokal.
V.T:  Eden. Mai ales vara, in gradina. Si Frudisiac, unde simt in sfarsit influenta nordica. Minimalism rafinat.
A.A:  Alt Shift. Aseara am fost in Acuarela si imediat m-am simitit foarte relaxata, desi nu am mai fost acolo de mult timp. Foarte dragut.

I: Un accesoriu dintr-o tinuta la care nu se va renunta prea curand.
A.N:  Camasa alba. Sunt sigur % ca va exista mereu.
V.T: Inele.
A.A:  Jeansii.

enescu_029
Foto Credit: Razvan Danaila

I: Avem o tinuta completa valabila si 2025 – camasa cu jeansi si inele…

A.A:  Si hamuri. Eu chiar cred ca se vor purta. Cred ca articolul acesta va capta toata atentia cat de curand. Nu e ireal ce gandesc. Hamul a intrat destul de agresiv in moda in primavara lui 2012 in cateva colectii, apoi apele s-au linistit, dar el a ramas cumva acolo, prezent.

I: Cand spuneti design contemporan, la ce forma va ganditi?
A.N: E grea intrebarea. Raspunsul e influentat de modul de viata. Poate fi si ceva amorf. Poate un cub.
V.T:  Triunghi sau piramida.
A.A:  Ceva fluid, total organic. Ca o ploaie ce ar fi pusa in freeze. Un freeze compactat.

I: Ce miros are designul?
A.N:  Lemn ud. Padurea dupa ploaie, in care respira lemnul. Proaspat…relaxant. Familiar si organic.
V.T:  Ieri lucram la o piesa si acest proces de lustruire face piesa sa devina fierbinte. Si am scapat-o pe masa de lemn. Locul in care a cazut s-a incins si am simtit mirosul de lemn ars. Cam acesta este mirosul. Mirosul de lemn ars, incins.
A.A:  Conifere.

enescu_032
Foto Credit: Razvan Danaila

Alexandru Nimurad – a studiat arhitectura si designul vestimentar. Pe langa acestea, face design grafic si ilustratie, lucrarile sale fiind prezente pe siteuri de specialitate ca “Not Just a Label”, ” Dash” sau “A Page”. Colectia sa vestimentara creata special in proiectul „Untamed Skin – The Romanian Blouse” are ca surse de inspiratie simbolurile traditionale romanesti si mitologia satului autohton.

Foto credit: Andrei Ivan
Foto credit: Andrei Ivan
Prev1 of 34Next

NU EXISTA COMENTARII

Lasa un comentariu