Opinia specialistului – Despre limite, reguli si frustrare (partea a II-a)

Opinia specialistului – Despre limite, reguli si frustrare (partea a II-a)

Cand sunt limitele nocive?

Regulile si limitele sunt necesare in educatia copiilor. Desigur insa ca “moneda are doua fete”. Daca “restrictiile” nu sunt adecvate si daca nu sunt formulate intr-un mod potrivit, ele pot fi nocive.

Limitele prea dure sau care nu sunt corespunzatoare varstei, vor fi cu greu respectate. Trebuie sa te gandesti inainte sa impui o regula, de ce faci asta. Este absolut necesara? Daca da, este necesara doar intr-o forma anume, sau se poate modifica putin? De exemplu este necesar ca cel mic sa isi stranga jucariile intr-o anume ordine, care ti se pare tie potrivita, sau important este ca el sa nu lase lucrurile imprastiate – insa cum si le aranjeaza, depinde de el? Este regula in concordanta cu abilitatile copilului si cu stadiul lui de dezvoltare? Daca te astepti de la un copil de 5 ani sa stea 3 ore pe scaun cand sunteti intr-o vizita si sa vorbeasca doar cand este intrebat, o sa fii cu siguranta dezamagit. Sau daca crezi ca un adolescent aflat intr-o perioada de examene, se va culca la 21.30 si se va trezi la 6.00, pentru ca tu esti de parere ca acesta ar fi programul cel mai eficient, vei avea din nou o “surpriza”.

Sursa: Pinterest.com
Sursa: Pinterest.com

Desigur, daca esti foarte autoritar, poate copilul va invata sa asculte de frica si temporar isi va controla comportamentul. Insa in acelasi timp va acumula multa furie si frustrare, care la un moment dat vor rabufni. In plus, va asocia limitele cu ceva negativ si va avea o capacitate scazuta de autocontrol.

Merita sa iti pui intrebarea si in ce masura limitele pe care le impui sunt din grija sau din frica. Este nevoie sa inveti copilul sa aiba deprinderi sanatoase, insa daca la orice initiativa sau dorinta a lui, tu spui ‘nu’, poate merita sa sondezi daca nu exista la tine o teama prea mare ca lui sa i se intample ceva rau. Daca pui prea multe interdictii (“nu ai voie sa mergi acolo”, “nu ai voie sa faci sport pentru ca e riscant”, “nu ai voie sa mergi in excursie pentru ca e periculos” etc.), poti sa ajungi, fara sa-ti dai seama, sa il tii intr-un glob de sticla. In consecinta, va creste temator si va avea o capacitate redusa de a face fata problemelor.

Nu in ultimul rand, daca accentul cade prea mult pe impunerea regulilor si a limitelor, in detrimentul crearii unui mediu de sustinere, in care copilul sa aiba suficient spatiu si pentru a se exprima, relatia dintre tine si cel mic poate suferi. Ea se va transforma treptat intr-un un joc de putere si nu intr-o legatura bazata pe empatie si pe intelegere.

De aceea, este important ca atunci cand pui limite, acestea sa fie rezonabile. Sa le explici – in masura in care se poate – copilului tau, sa o faci cu dragoste si cu intelegere pentru frustrarea pe care probabil de cele mai multe ori o va resimti. Sa ii dai voie sa iti puna intrebari si sa exprime ce simte, chiar daca este vorba de furie, tristete sau suparare. Daca incalca vreo regula fii ferm (nu dur) si nu lua asta personal, ca o ofensa adusa autoritatii. In schimb aminteste-ti ca pentru copil respectarea limitelor este si un proces de invatare, care necesita sustinere din partea ta, timp si rabdare.

Psiholog Marana A.L. Papagheorghiu

[email protected]
https://www.facebook.com/PsihoterapeutMaranaPapagheorghiu

NU EXISTA COMENTARII

Lasa un comentariu