Mihaela Noroc – “Frumusetea inseamna sa iti asumi bogatia genetica si originile”

Mihaela Noroc – “Frumusetea inseamna sa iti asumi bogatia genetica si originile”

Mihaela Noroc este un fotograf de 29 de ani din Bucuresti. A copilarit in preajma artelor vizuale, tatal sau fiind pictor. A studiat fotografia in facultate, dar apoi a fost nevoita sa aleaga alte domenii ca sa se poata intretine. Dupa ani de zile de job-uri care nu i se potriveau, a decis sa se intoarca la prima dragoste – fotografia. Si cum se spune ca tot ceea ce faci din inima, pana la urma iti reuseste, Mihaela este acum  convinsa ca asta va face toata viata. Proiectul sau denumit “Atlasul Frumusetii”, a atras atentia datorita unei abordari inedite – Mihaela si-a luat obiectivul si a plecat in lumea larga sa fotografieze oameni frumosi. Un interviu marca Instaglam despre sacrificii, superficialitate, frumusetea adevarata si curajul de a-ti urma pasiunile.

Instaglam:  Cum a pornit proiectul tau si ce te-a mobilizat sa-l continui? Pentru cei care au idei indraznete si frumoase – cum stii pe care sa o alegi? Pe care sa alegi sa o cresti? La tine cum a fost?

Mihaela Noroc: In ultimii ani, am vizitat cu sotul meu diverse colturi ale lumii, investind toate economiile noastre in calatorii. In toate aceste voiajuri faceam fotografii cu subiecte dintre cele mai variate, care n-aveau neaparat legatura cu femeile. Acum cativa ani am ajuns in Etiopia unde am descoperit unele dintre cele mai interesante chipuri feminine pe care le-am vazut vreodata. Femeile de-acolo aveau o naturalete incredibila si pastrau cu mandrie traditiile stravechi. In acel moment mi-am dat seama ca mi-ar placea sa fac o enciclopedie a frumusetii feminine, calatorind in toata lumea. A urmat apoi o calatorie de 15 luni, prin 35 de tari in care am pus toti banii si foarte multa munca. Pe parcurs mi-am dat seama ca am nevoie de ani de zile pentru a crea “Atlasul Frumusetii”. Acum m-am intors acasa, dar sper sa gasesc finantari si sa pot continua acest proiect romanesc, unic in lume. Feedback-ul pozitiv al oamenilor mi-a dat puterea sa merg mai departe. Au fost insa si multe momente in care voiam sa renunt, pentru ca nu de putin ori mi s-au trantit usi in nas si am fost tratata fara respect. Nu stiu daca am destula experienta ca sa dau sfaturi altora, dar din punctul meu de vedere ideea indrazneata si frumoasa e poate doar 10% dintr-un proiect. Restul inseamna multa munca, sacrificii si curaj. Satisfactiile vor fi insa pe masura.

DSC03825

I: Care au fost cele mai dificile parti ale calatoriei? Care au fost momentele in care te-ai aflat pe punctul de a renunta si cum le-ai depasit?

M.N: Calatoria n-a fost o vacanta. Avand un buget foarte mic pentru un asemenea proiect, am fost obligata sa caut intotdeauna metode ieftine de cazare si transport. Schimband tot timpul tara si alimentatia, organismul are momente in care mai si cedeaza. Tocmai de asta au fost zile in care am stat la pat din cauza unor afectiuni. Apoi au fost si momente in care am ajuns in locuri ceva mai periculoase. Daca in Columbia si Brazilia am fost nororcoasa, in Chile un barbat agresiv mi-a smuls telefonul din mana. In Iran, locul unde legile islamice sunt foarte dure, m-am incumetat sa fac doua sedinte foto. Nici acolo n-a fost deloc usor. Sunt insa mai mult decat multumita ca eu si aparatul de fotografiat am ajuns intregi acasa, dupa atatea luni de aventuri prin lume. Au fost momente in care ma gandeam sa renunt, dar nu datorita greutatilor de pe traseu, ci pentru ca simteam ca munca mea nu e apreciata si multi de-acasa nu vor sa ma ajute. Am incercat sa scriu mesaje, sa cer sprijin, dar multi oameni cu influenta efectiv m-au ignorat. Au fost insa foarte multi oameni obisnuiti, care m-au incurajat si m-au ajutat sa merg mai departe. Probabil fara ei, m-as fi oprit.

I: Care au fost cele mai pline de emotie reactii starnite de proiectul tau?

M.N: In general, fetele pe care le fotografiez sunt curioase sa participe la proiect, pentru ca majoritatea n-au mai stat niciodata in fata unui aparat profesionist. Cand insa vad rezultatul final, adica fotografiile cu ele, multe sunt cu adevarat fericite. Eu sunt in egala masura emotionata, cand reusesc sa trezesc astfel de emotii.

Brazilia
Brazilia

I: Dupa ce ai imortalizat atata frumusete, mai sunt valabile zicalele ultra-cunoscute – “ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place” si “frumusetea e in ochii privitorului”? Sau daca ar fi sa inventezi o noua zicala despre frumusete, cum ar suna?

M.N: Pentru mine frumusetea inseamna diversitate, iar asta e zicala dupa care imi ghidez proiectul. Intr-o lume a globalizarii in care aspectul si comportamentul femeilor tinde sa se uniformizeze, eu vreau sa arat ca dimpotriva, frumusetea inseamna sa iti asumi bogatia genetica si originile, sa fii naturala si autentica, sa fii tu insati. Sigur ca frumusetea e in ochii privitorului, iar asta e ceea ce vad eu.

I: Care este locul cel mai neobisnuit in care ai intalnit frumusetea?

M.N: Am gasit frumusetea feminina in jungla Amazoniana sau in sate izolate din Myanmar, dar sper ca asta e doar inceputul. Vreau sa vizitez atat comunitati izolate ale lumii, cat si mari aglomeratii urbane si sa spun intr-o zi c-am fotografiat un chip feminin din fiecare tara a lumii.

I: Mai crezi in tipare? Mai au valoare in fata ta pozele retusate si tonele de artificii facute “in numele frumusetii”?

Chile
Chile

M.N: Tonele de artificii nu cred ca sunt facute in numele frumusetii, ci in numele banilor. Vorbim de afaceri care traiesc tocmai din aceasta cosmetizare a frumusetii, vanzand produse care iti promit imposibilul. “Atlasul Frumusetii” nu e insa un mijloc de a castiga bani, nu e o afacere. E drept, caut finantare pentru a putea continua, dar imi doresc sa fac asta ramanand sincera si transmitand un mesaj liber.

I: Crezi ca toti oamenii cauta frumusete in ceilalti? Este frumusetea un privilegiu?

M.N: Cred ca da, oamenii cauta frumusetea in ceilalti, numai ca fiecare o vede diferit. Frumusetea e un priviliegiu daca o cultivam, o imbogatim, nu daca o distorsionam sau o bagatelizam.

I: Ce este frumos pentru tine? Ce te inspira?

Isabel RiodeJaneiro
Rio de Janeiro

M.N: Calatoriile sunt tare frumoase pentru mine, caci imi arata exact diversitatea de care vorbeam mai sus. Si tot ele ma si insipira.

I: Din punct de vedere personal, ca femeie (pentru ca femeile sunt mai mereu supuse insecuritatilor, maniilor, obsesiilor, dietelor), care au fost lucrurile pe care le-ai invatat din acest proiect?

M.N: Am invatat ca cel mai important lucru e sa fii tu insati. Sigur, e esential sa avem modele, sa ne inspiram, sa ne dezvoltam, dar nu trebuie sa ne negam niciodata originile si sa incercam sa copiem ceva care nu ni se potriveste, doar ca sa incercam sa fim pe placul celor din jur. Daca vom fi autentice, mai devreme sau mai tarziu, vom primi ceea ce meritam.

Columbia
Columbia
Prev1 of 8Next

NU EXISTA COMENTARII

Lasa un comentariu