Andrea Gavriliu si Stefan Lupu, Zic Zac: “Spectacolul nostru spune o poveste...

Andrea Gavriliu si Stefan Lupu, Zic Zac: “Spectacolul nostru spune o poveste de iubire, adusa ca forma de expresie in corp si in dans”

Nici nu zic, nici nu zac, insa protagonistii spectacolului “Zic Zac”, o poezie coregrafica fantastica, m-au intrigat de la prima vizionare – Cum? Cum sa simti si sa dansezi asa? Am repetat experienta, iar curiozitatea a ramas nemiscata. Zac. “Zic Zac” este genul de piesa pe care nu o poti vedea doar o singura data – tusele fine de cinism, filtrele de ironie prin care se trece dragostea si muzica, un fundal psihedelic pe care se profileaza ghilimelele metaforelor – toate se cer revazute. Zic.

Pe Andrea Gavriliu si pe Stefan Lupu i-am intalnit inaintea plecarii la Zurich. Planuisem un interviu cat mai restrans, care sa nu-i retina, pentru ca timpul, pentru ca oboseala… Universul insa, un mare iubitor de dans de altfel, a spulberat toate punctele de suspensie si a facut sa avem la dispozitie o intreaga ceainarie (multumim, “La un ceai”), o recuzita vasta de obiecte care s-au integrat in poveste fara niciun artificiu si o spontaneitate care amorteste minutarul.

In timpul scurs de la intalnirea noastra, Andrea Gavriliu a realizat doua spectacole de autor, ca urmare a succesului cu “Zic Zac”: “Hotel PM” la Teatrul German de Stat Timisoara si “Dezorient Express” la Teatrul Clasic “Ioan Slavici” Arad. In plus, a colaborat cu regizorul Radu Afrim pentru coregrafia spectacolelor “Bizoni” si “Girafe” de Pau Miro la Teatrul National “Radu Stanca” Sibiu si “Castingul Dracului” la Teatrul National Targu Mures, Compania “Tompa Miklos”. “Cu regizorul Mihai Maniutiu am colaborat la coregrafia spectacolului “Lectia” de Eugen Ionesco la Teatrul National “Radu Stanca” Sibiu si am fost coregraf si performer alaturi de Vava Stefanescu in “Vertij”, pe textele lui Mihai Maniutiu la Teatrul Municipal “Aureliu Manea” Turda. Tot in acest timp, am contribuit la coregrafia spectacolului “Omul cel bun din Seciuan” de Bertold Brecht in regia lui Andrei Serban”, ne-a spus Andrea.

a1

Stefan Lupu este la capatul unei stagiuni superbe, pe de o parte, dar pe de alta parte ravasitoare: “Cred ca asta este cuvantul potrivit… din fericire am reusit sa lucrez pe mai multe planuri si primesc oferte atat ca actor, cat si ca regizor, sau mai bine spus, ca si coordonator de proiect sau coregraf… Prin urmare, in toamna va avea loc premiera oficiala a spectacolului “Tom Sawyer” la Teatrul Excelsior, in regia lui Horia Suru, unde m-am ocupat de coregrafie si miscare scenica. De asemenea, la inceputul stagiunii viitoare va avea loc premiera oficiala a spectacolului “Spaima Zmeilor”, care face parte din repertoriul teatrului Ion Creanga si unde am colaborat, in calitate de coregraf, alaturi de regizorul Gelu Colceag. La Teatrul Foarte Mic am colaborat cu regizorul Gabriela Dumitru la spectacolul “39 de Trepte”, spectacol pe care il vom juca vara asta la Festivalul International de Teatru de la Edinburgh si, de asemenea, joc in piesa “Vania si Sonia si Masa si Spike”, in regia lui Horia Suru, ambele fiind foarte apreciate. In toamna va avea loc si premiera spectacolului “Aglaja”, gazduit de Teatrul Foarte Mic, un produs al asociatiei Reactor si un spectacol de suflet, cu un potential extraordinar, pe care l-am coordonat eu si in care am semnat si coregrafia. “Aglaja” impleteste dansul cu muzica si cu filmul intr-un spectacol de teatru emotionant si diferit fata de ce ofera piata teatrului romanesc actual. Este de vazut neaparat!”

Cat despre “Zic Zac”, acesta s-a plimbat in tara la festivaluri in Timisoara, Tg. Mures, Iasi, Arad, Cluj, Bucuresti, Oradea, Sfantu Gheorghe, Sibiu etc, dar si peste granite la Festivalul “Zuricher Theaterspektakel” din Zurich, la invitatia ICR a participat la “Sarbatoarea culturii romanesti la Gdansk”, Polonia, la “Zilele Romanesti in Frankfurt, Germania si a ajuns si la Londra, la “Leicester Square Theater” in cadrul “Povesti spuse-n romaneste”.

Acum, ca v-am updatat lista cu spectacole ce nu trebuie sa va lipseasca din catastiful cu delicii vizale, va lasam in compania unui interviu mi-nu-nat cu coregrafa si dansatoarea Andreea Gavriliu si cu actorul Stefan Lupu. Zic: un interviu care se citeste si se completeaza vizual. Zac. O coproductie InstaGlam si PostModern.ro. Motor!

Sursa: partyoradea.ro
Sursa: partyoradea.ro

InstaGlam: Teatru dans- cum definiti acest concept?

Andrea: Avantajul nostru este ca suntem actori. Ne place foarte mult sa dansam, ne dorim sa dansam, dar o facem precum niste actori. Fiecare gest, fiecare miscare corespunde unei replici – este un dialog intre noi, un dialog dansat.

Stefan: E o problema cu spectacolele de teatru dans in Romania, pentru ca multa lume nu prinde povestea si nu intelege despre ce este vorba in spectacolul respectiv. O considera o forma de arta abstracta, insa arta nu poate fi judecata. Fiecare spectator vine si alege ce simte si ce vrea sa inteleaga din ceea ce vede. Eu cred ca monologul interior trebuie sa se imbine cu miscarea si totul sa devina organic. Spectacolul nostru nu este o forma fara scop sau o forma fara fond. Noi am incercat sa spunem o poveste destul de clara, pe intelesul tuturor, in care sa functioneze resorturile noastre interne de actori, aduse ca forma de expresie in corp si in dans. Impresiile in urma spectacolului au fost diferite si in functie de zonele in care l-am jucat – in partile rurale, unde ideea de teatru-dans nu este atat de exploatata sau de inteleasa si oamenii nu au stiut cum sa reactioneze.

InstaGlam: Care sunt cliseele pe care le auziti cel mai des la adresa actorilor?

Andrea: Actorii sunt betivi si actritele sunt… Aaa, esti actor – acum joci un rol sau e adevarat ce spui?

Stefan: Daca spui oamenilor ca esti actor, 30-40% isi pierd increderea in tine din start. Mai este si conceptia “actorii mor de foame”.

Andrea: Esti actor?

Stefan: Nu, asa merg eu :))

Andrea: Aaaa, esti actor? Cand te vedem intr-o reclama? Pai ma cam feresc de reclame. Dar de ce? E frumos in reclame – te vedem la televizor.

Stefan: Un mare actor roman spunea la un moment dat ca teatrul romanesc nu duce lipsa de talente, ci duce lipsa de caractere. Eu cand am auzit acest lucru de la un coleg de la Teatrul Mic am fost putin sceptic, dar apoi mi-am dat seama cat adevar contin aceste cuvinte.

Sursa foto: partyoradea.ro
Sursa foto: partyoradea.ro

 

InstaGlam: 3 spectacole de dans sau de teatru-dans pe care le recomandati cu caldura mare!

Andrea: La tanc ai venit cu intrebarea aceasta – tocmai ce ne-am intors de la Sibiu unde am avut marea sansa sa vedem un spectacol pe care ni-l doream de mult: “Decadence”, al companiei de dans Batsheva din Israel, in coregrafia lui Ohad Naharin. A fost extraordinar! Sunt foarte multe… O mare frustrare cu care am ramas din Barcelona unde se desfasura un festival de teatru in care erau si spectacole de dans, este spectacolul “Eastman” al lui Sidi Larbi Cherkaoui. Ar mai fi “Yesterday” al lui Jasmin Vardimont.

Stefan: Spectacolele lui Sidi Larbi Cherkaoui, unul dintre promotorii dansului contemporan, mi se pare fascinant. As vrea sa vorbesc putin si despre James Thierree, pe care l-am vazut si la Bucuresti si care este senzational – combina elemente de circ, cu dansul contemporan, actorie si tot felul de elemente neasteptate. Nu in ultimul rand, il admir pe Wim Vanderkeybus, care este un regizor ce opereaza tot asa cu un mix de dans contemporan, tehnici teatrale, fotografii life si text. In aceasta perioada a vietii mele sunt atras de felul in care artele diverse pot fuziona omogen, frumos.

InstaGlam: Daca ati putea lucra cu orice artist va doriti, pe cine ati alege fara sa clipiti?

Andrea: Am clipit 🙂 Sunt multi – Sidi Larbi Cherkaoui, Alain Platel, cel care are compania “Les Ballets C de la B” – ideal vorbind, aici mi-ar placea sa ajung. Visam.

Stefan: Akram Khan.

Sursa foto: partyoradea.ro
Sursa foto: partyoradea.ro

InstaGlam: Cum dansati in privat?

Stefan: E foarte buna intrebarea asta si raspunsul va fi putin ciudat. Spre deosebire de Andrea, care are pasiunea pentru dans de cand era foarte mica, eu am dezvoltat-o mai tarziu. Mi-aduc aminte ca urma sa avem un spectacol cu trupa de balet din Sfantul Gheorghe si am vazut-o pe Andrea pe scena, cum capta toate privirile. Eu am recuperat pe parcurs. Pe de alta parte, de fiecare data cand a fost nevoie sa dansez intr-un context privat, la o reuniune, la o petrecere, in club cu prietenii, am fost stingher, nu am stiut sa-mi constientizez trupul, mi-a fost rusine de multe ori sa dansez cum simteam. In continuare cred ca mai am o frantura din gandurile acestea – mi-e teama, mi-e frica, nu stiu, nu pot sa ma expun asa.

Andrea: Eu in liceu cand mergeam la discoteca eram regina noptii, ma dadeam in stamba bine de tot. In ultimii ani, nu prea mai dansez. Incerc pe cat posibil sa-mi conserv noptile si sa ma odihnesc cat mai mult, dar din ani in Pasti cand se mai nimereste sa ajung am remarcat ca fac doar doi pasi in dreapta, doi la stanga si asta a fost. Nu ma exteriorizez. Poate pentru ca dansam atat de mult pe scena, nu mai simtim nevoia in particular.

InstaGlam: Cu cine v-ar placea sa iesiti in oras, la un pahar si o poveste?

Stefan: Cu Regina Angliei – este o replica pe care Neil Simon o foloseste in “Biloxi Blues”. La cina, cu ReCina Anglei, sa mancam niste “shrimpsi”.

Andrea: Asta cu ReCina e la fel de buna ca aia cu psihopata de culoare.

Stefan: Desi nu cred ca acesta era scopul intrebarii, gandul meu s-a dus direct la cineva care nu mai este, dar cu care mi-ar placea tare mult sa stau sa povestesc – bunicul meu, care este acum pe malul celalalt, cum se spune. Depinde mult insa de dispozitia sufleteasca in care te gasesti – poti sta de vorba cu un mare regizor de teatru sau de film 15 minute si sa fii multumit, sau poti sta de vorba cu un om implinit spiritual, un guru, care sa-ti spuna “viata este asa” si dupa 30 de minute sa descoperi atat de multe despre tine incat sa simti alt om. Sunt autoironic dar am si o mare doza de realism in ceea ce spun. Sau poti sa intalnesti un om frumos, just like that, sa stai cu el de povesti o ora si sa stii ca ora aceea a fost una dintre cele mai frumoase ore ale vietii tale.

Andreea: Eu as merge oricand cu Pina Bauch, pentru ca am studiat-o cat am reusit si mi se pare, apropos de teatru-dans, ca ea a inventat si a definit chiar o notiune care mi se pare extraordinara. Umorul sau, ironia… cred ca a fost o personalitate foarte interesanta.

Stefan: Eu sunt curios ce ar manca la cina.

Sursa foto: partyoradea.ro
Sursa foto: partyoradea.ro

InstaGlam: Care sunt locurile voastre preferate din Bucuresti?

Andrea: Mie-mi place garsoniera in care locuiesc in chirie. Ma simt bine acolo, desi stau foarte putin pe acasa. Noi nu prea iesim. Pe timpul verii imi place “Ceainaria 5” si in Herastrau, la “Roaba de Cultura”.

Stefan: Am ajuns la varsta la care timpul de odihna este foarte important. Nu-mi permit sa recuperez nopti de somn pierdute. M-am simtit bine la “Eden”, care, desi a inceput sa fie comercial, ramane un spatiu “salbatic”.

InstaGlam: 3 obsesii – una culinara, una vestimentara si una beletristica.

Andrea: Culinara – cascavalul afumat, vestimentara – tricourile in stil urban, largi, iar beletristic – Chuck Palahniuk, cartile sale ma inspira foarte mult.

Stefan: Culinar – nu stiu daca e obsesie, dar e traditie – de fiecare data cand merg acasa, la Sfantul Gheorghe, mama pregateste peste cu mamaliga si usturoi. Cam singurele ocazii cand pot manca usturoi, altfel cand am repetitii sau spectacole, nu pot face asta. Pe plan vestimentar, am fost un fashion victim, recunosc. Acum nu mai am timp sa-mi cumpar haine si am realizat ca am un dulap plin din care port 30%. Dar ma leg de hainele foarte ciudate, cu un croi mai bizar, un fermoar stramb – ele se lipesc de mine. Iar beletristica – Aglaja Veteranyi, care a scris “De ce fierbe copilul in mamaliga” si “Raftul cu ultimele suflari”. Am incercat sa aflu cat mai multe lucruri despre Agalaja, o fata care a trait in lumea circului, analfabeta in prima parte a vietii ei si care a reusit sa scrie 2 romane extraordinare.

Sursa foto: partyoradea.ro
Sursa foto: partyoradea.ro

InstaGlam: Unde va gasiti inspiratia?

Andrea: In foarte multe locuri. Spre exemplu, pentru Zic Zac am gasit-o ascultand muzica la casti pe drumul de la teatru spre casa. O poti gasi si intr-un autobuz 282, burdusit de oameni. Acolo am intalnit un cetatean foarte pitoresc care a turuit tot drumul despre stilul lui de viata, cu puscaria, cu “sa moara” diversi, cu tot ce trebuie – dupa ce am trecut de prima senzatie de iritare, am inceput sa privesc altfel si sa ma amuz foarte tare. Imi pare rau ca nu l-am inregistrat, pentru ca monologul lui l-am vizualizat ca suport muzical intr-un spectacol.

Stefan: De multe ori mi s-a intamplat sa caut rezolvari ale unor scene sau situatii si solutiile sa fie chiar in fata mea – fie ca e vorba de o carte, de un om, de o discutie. Trebuie sa incercam sa ne dam seama de lucrurile din jurul nostru, sa le cunoastem valoarea si puterea.

Finalul nu putea fi decat unul dansant. Cum si in ce fel, puteti vedea in continuare:

NU EXISTA COMENTARII

Lasa un comentariu