Alex Baciu, artistul care pune culoarea in slujba Bucurestiului

Alex Baciu, artistul care pune culoarea in slujba Bucurestiului

Orasul. Asezare pulsatila, organica, al carui invelis se transforma continuu, sub influenta celor care deprind tectonica colosilor. Si daca multe dintre fenomene pot fi incadrate in tendinte clare – stilurile arhitectonice si cele de design aluneca spre industrial, interioarele isi difuzeaza spatiul, care sa fie viitorul cladirilor si al locurilor create fara ratiuni stilistice, dar pe care orasul le-a inghitit din mers? InstaGlam a stat de vorba cu Alex Baciu, parte activa a celor care se implica in proiectele de schimbare a peisajului citadin. Alex Baciu face parte din noul val de artisti al caror mesaj este inserat in aria urbana. L-am descoperit in cadrul proiectului desfasurat de Enel, de cosmetizare a transformatoarelor electrice, inarmat cu vopseluri si spray-uri colorate. “Bucurestiul are farmecul lui unic, unii deja il vad un Berlin – de mult o capitala cu rezonanta in materie de streetart, public art, underground, iar street-art-ul romanesc s-a dezvoltat direct proportional cu arhitectura de dupa 90, adica intr-un contrast continuu, mai ales in acest oras”, ne-a marturisit Alex si am inteles ca Bucurestiul are din nou un rol important in materializarea sa ca exemplu. Estetica urbana a intrat intr-o noua era. Cea a formei dublata de fond si implicare.

Instaglam: Prima intrebare nu este o intrebare –  te rugam sa ne povestesti despre tine: ce pregatire ai urmat si cum ai ajuns la forma de arta pe care o dezvolti in proiectul de cosmetizare a Bucurestiului. Ajuta-ne sa te cunoastem mai bine.

Alex Baciu: In cateva cuvinte, am avut parte de cateva migrari cu scop de dezvoltare culturala – mai exact Timisoara, unde am si urmat facultatea cat si masterul, Porto (Portugalia) si alte mici perioade prin diverse locuri. Daca stau bine sa ma gandesc,  orientarea catre evolutia suprafetelor cred ca izvoareste de la cateva biserici pictate prin Ardeal acum ceva ani buni sa zicem 7, 8 in perioada facultatii, ani care mi-au dat masura importantei aplecarii omului, a artistului, aspra spatiului dat, indiferent de forma si de intinderea sa.

In ceea ce priveste Bucurestiul, nu cred ca putem vorbi de o cosmetizare la propriu. Este imposibila zic eu, cel putin deocamdata – nu poti cosmetiza prin mesaje inserate pe tot felul de spoturi cheie unde sa aiba un impact vizual puternic. Daca zicem cosmetizare atunci ar trebui sa ne gandim la ceva organizat, planificat pe zone cu incarcatura istorica sau un festival de arta urbana care sa aiba o constanta si abia atunci zic eu se va putea vorbi cu adevarat de o forma de cosmetizare. Pana la acel declic ramanem la nivelul de dialog urban triunghiular artist-artist-trecator, un perpetuum-mobile, prin care se raspandesc mesajul si alte cateva „momente artistice” de arta murala .

DCIM100GOPRO

I: Proiectul cu Enel – cum si de la cine a pornit ideea?

A.B: Ideea de revitalizare vizual urbana a punctelor de transformare cred ca este o tendinta la nivel european si tine si de conducerea Enel administrata de o agentie de publicitate. Artistii sunt in cazul acesta un fel de ambasadori-creatori ai mesajului dorit.

I: Cati artisti iau parte la acest proiect si ce urmeaza sa faci in continuare in cadrul sau?

A.B: Nu stiu exact numarul artistilor, dar dupa cate transformatoare s-au facut, cred ca este undeva in jurul de 10-15 artisti, poate mai multi chiar. Faptul ca fiecare artist participant vine cu propriul limbaj artistic da un farmec aparte proiectului. Exact nu stiu ce urmeaza si care este strategia pe urmatoare perioada, dar cred ca tot in parametrii de pana acum.

I: Iti alegi tu temele pe care le desenezi sau iti sunt date? Ce materiale folosesti si cat iti ia sa schimbi infatisarea unui transformator?

A.B:  De obicei primim un brief cu o mica enuntare – cateva cuvinte cheie care ar trebui sa fie reprezentate. In cazul lor, acestea ar fi energie, culoare, miscare s.a, dupa care se trimit schite de idee, care sunt acceptate sau nu. De data aceasta, tematica a fost un vintage tenis unde a trebuit sa ma orientez dupa tendintele modei si ale tenisului anilor ’20 ’30 ’40. Materialele sunt cele folosite in mod normal de street artisti: sprayuri, paintmarkere, stencils si altele, unde completez cu lavabile si vopseluri de exterior pentru background. Timpul executiei depinde de concentrarea vizuala si mai ales de suprafata. In mod normal, un transformator cu o suprafata de 70-80 de metri patrati il termin cam in 7 zile, poate si mai repede.

DCIM101GOPRO

I: In fotografia care te infatiseaza in parcul Izvor ai ilustrat o scena de tenis de camp, cu echipament vintage – iti place acest sport? Care este semnificatia sau simbolistica lui pentru tine?

A.B: Toate temele pe care le-am pictat au avut un numitor comun cu mine si cu ceea ce fac. Inainte de a face primul tranformator, laitmotivele mele erau stalpul de telegraf, cablurile, firele, benzile si becul, in toate formele sale de reprezentare. Tenisul este o mica parte din mine care tine de copilarie si care a ramas la stadiul de dorinta deocamdata. In viitorul cat mai apropiat doresc sa reincep acest sport.

I: Care este reactia oamenilor vis-a-vis de ceea ce faci? Se opresc cand te vad lucrand? Sunt curiosi?

A.B: Cum in Romania arta este ceva tabuu sau chiar sa cunosti un artist este ceva uimitor, interesul creste si mai mult atunci cand este vazut in plina actiune, mai ales pe strada. Pana la urma, cred e vorba de impactul vizual. Odata ce ai o culoare si o forma pe un perete, oamenii vad in asta un lucru bun. Am auzit de multe ori ”uite ce frumos e asa, decat sa stea asa alb, o culoare ceva…frumos”…

I: Ce alte proiecte ai mai avut si care sunt planurile tale pentru urmatoarea perioada?

DCIM115GOPRO

A.B: Pe arta murala si decorativa m-am ocupat de decorarea Arsenal Park din Orastie, un proiect ce a durat cativa ani, in Brasov, de Muzeul Casa Muresenilor, pentru care am realizat o murala ce ilustreaza evolutia costumului specific zonei, de „Pimp my Bike”, un concept Verde pentru Biciclete care este un proiect timisorean ce incurajeaza mersul pe doua roti, de Street Delivery, de Acces Art, de F.I.S.A, s.a. Am mai avut cateva expozitii personale in tara si in afara tarii, workshopuri de arta, festivaluri de arta urbana etc. In viitorul apropiat, pregatesc o expozitie personala in afara tarii.

I: Vis-a-vis de street art in Romania – se poate vorbi deja de o comunitate? Crezi ca perceptiile s-au schimbat intr-o oare care masura?

A.B: Comunitatea care schimba lucruri, care protesteaza, este permanenta si atat mai bine cand sunt si artisti care sa ilustreze mesajele. As vrea totusi sa nu se faca o confuzie intre mural art, care este subordonata street art-ului, si grafitti si tagurile, care sunt un gen de comunicare underground intre grafferi. De cele mai multe ori, ele actioneaza ca o forma de protest sau de sesizare a unor lucruri ce sunt valabile doar in varianta street.

I: Ce oras european crezi ca sta foarte bine la acest capitol?

DCIM120GOPRO

A.B: In ultima vreme, am remarcat o tendinta ascendenta si ma bucur ca si unele orase de la noi fac parte din aceasta miscare de reprezentare. Cred ca pentru a aparea pe harta internationala a streetart-ului international, Bucurestiul ar trebui sa ia exemplul celor din Lodz (Polonia), un oras relativ mic comparativ cu impactul masiv al evenimentelor pe partea de street art. Dupa mine, Lodz este si capitala mural-art din Europa si m-as bucura sa fie un reper pentru cei care vor sa faca ceva in directia asta.

I: Crezi ca arta poate salva Bucurestiul, din punct de vedere estetic? Daca ai avea posibilitatea si resursele necesare, ce proiect de street-art ai demara aici?

A.B: Art it’s gonna save us! Dupa cum am mai zis, o organizare si un ritm constant pot dezvolta gustul schimbarii in bucuresteanul modern,   care abia asteapta noul si schimbarea habitatului vizual. Daca as putea, as incepe cu metroul, unde s-a incercat o timida insertie de arta undeva pe la Gara de Nord, dar s-a oprit. Ar trebui sa ne uitam la sistemul underground din Stockholm unde, fiecare statie a devenit o galerie cu ajutorul administratiei si a bunei perceptii a artistilor. Rezultatul este o nevoie, o dependenta de natura estetica a locuitorilor.
Sunt multe statii cu nume de personalitati, cum este sa zicem Petrache Poenaru, cel care a inventat stiloul, tocul cu rezervor. O sa dau in continuare un exemplu, un exercitiu de interactiv-street art, care s-ar putea pune in practica in acea statie:  se poate face o instalatie cu multe stilouri atarnate, care sa bucure practic fiecare mana, fie ea dreapta sau stanga, scriindu-ti cateva ganduri. Ulterior, acestea ar putea fi expuse in statia de metrou. Cu metode alternative de genul acesta, informatia ajunge mult mai usor la destinatie, fara sa mai ai un text despre cine sau ce a facut. Arta defineste spatiul, mijloceste o interactiune la care tu insuti participi si o memorezi cu totul altfel.
Pe partea urbana este alta poveste, una care tebuie sa domine vizual – pe scurt, cred ca ar trebui facut un festival international de street art sau mural art, in cadrul caruia sa aiba loc si o competitie artistica. La aceasta competitie ar participa , pe langa artistii urbani romani si artisti din alte tari, care sa isi lase uriasele lor carti de vizita in locuri vizibile. In acest mod, perceptia si credibilitatea artei capata un alt sens pentru cei care isi manifesta un interes in aceasta directie.

11159451_974917149199859_9187167382729705160_n 11159481_974917132533194_8515672970945697686_n 11163771_918319111524524_5435398939325292952_n

NU EXISTA COMENTARII

Lasa un comentariu